Roriana
Admin
Mesaje : 31
Data de inscriere : 14/07/2013
Varsta : 44
Localizare : Timisoara
 |  Subiect: "Kilometri de prostie care circulă nestingheriți pe net dau dureri de cap în traficul cerebral."  Sam Dec 14, 2013 9:14 pm | |
| -„Îţi" se scrie întotdeauna împreună (într-un cuvânt) , nu despărţit prin cratimă. De asemenea nu există "âţi", corect este îţi.
-„vreo” ,” vreun” nu au cratimă.
- „faceți” n-are cratima nici el, săracul. Dacă e imperativ la persoana a 2-a, singular, este „fă-ți” . De genul: fă-ți ordine în cap! Ah, iar imperativul negativ este „Nu face!”, niciodată „Nu fă!” . Bine, s-ar putea un „Nu, fă!”, dar aici e altceva, sesizați virgula, vă rog:)
- ochii nu pot fi niciodată albaștrii, ci doar albaștri. Nici copiii nu pot fi ai noștrii, ci doar ai noștri (fir-ar mamele și tații lor de copii să fie!).
- “pe tren” sau “pe autobuz” mie îmi sugerează mult vânt, o prindere excelentă (coardă?) pentru a rezista la viteze mari acolo sus și riscul de a lua în freză vreun tunel-două. Deci, “în tren”, “în autobuz” și “în mașină”. Chiar așa, “pe mașină” n-am auzit până acum.
- scriem întotdeauna “veţi”, într-un cuvânt.
Urmărindu-mă doar cu puţintică atenţie, veţi vedea că lucrurile sunt simple şi logice. Nu strică să ne reamintim că sunt multe cuvinte în limba română care scrise împreună au un înţeles şi scrise separat, un altul. Iată doar cîteva:
El procedează altfel. Acesta e alt felde gips.
Nu am decît 1000 de lei. De cît timp lipseşte?
E aşa de frig, încît îngheaţă geamurile. Vreau să ştiu în cît timp vii.
E un cetăţean oarecare . Oare care dintre ei va veni primul?
A fost odată un prinţ. A venit o dată şi n-a mai revenit.
Te aştept, poţi să vii oricînd. Mă sună ori cînd ninge, ori cînd plouă.
Ca să evitaţi confuzia atunci când vorbim despre "nicio", "niciuna", "niciunul "(cînd e legat?, cînd nu e?), ca soluţie mnemotehnică (ca metodă de ţinut minte) e util să reţineţi următoarea distincţie: atunci cînd e vorba de „cantitate zero, nimic, deloc”, cuvîntul se scrie legat: nicio. Atunci cînd e vorba de o "disjuncţie" negativă, de o „negaţie repetată”, scriem în două cuvinte: nici o, nici un. Vă rog să priviţi aceste perechi de exemple:
-Ţi-a plăcut spectacolul?
- Nu mi-a produs nicio emoţie. (Deloc, zero)
- Cum priveşti examenul de mîine?
- Nu am nici o siguranţă deplină, dar nici o emoţie deosebită. (Negaţie repetată).
- Cîte fete stau la parter?
- La parter nu e niciuna. (Cantitate zero)
- Cîte fete locuiesc în camera aceea, una sau trei?
- Nici una, nici trei, ci două. (Negaţie repetată)
- Ai în Franţa vreo mătuşă?
- N-am acolo niciuna, singura mea mătuşă e în Cluj. (Zero, nimic)
- Ai acolo vreo colegă, vreo prietenă?
- N-am nici una, nici alta, doar o soră vitregă. (Negaţie repetată)
Există, totuşi, şi situaţii în care putem alege între cele două variante. Alegerea e în funcţie de intenţia comunicării, de prezenţa sau absenţa unui substrat retoric. La o întrebare ca:
- Mai e vreun măr?
putem răspunde:
- Nu mai e niciunul. (atunci cînd intenţia e de a informa, sec, neutru). Sau:
- Nu mai e nici unul. (atunci cînd substratul retoric e „fantastic, nici măcar unul!”)
Merită să ne întoarcem puţin la primul exemplu, pentru a sublinia avantajul logic al acestei grafii:
- Ţi-a plăcut spectacolul?
- Nu mi-a produs nicio emoţie.
Dacă am scrie Nu mi-a produs nici o emoţie, în mod logic, propoziţia ar părea neîncheiată, pentru că ar rămîne o aşteptare neîmplinită: „nici o emoţie, nici... ce altceva?”
...vom continua...
| |
|
